Obligativitatea raportării non-financiare de către companii din UE.

Impactul Directivei 2014/95/UE asupra mediului de afaceri din România

Policy Memo 57, Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE), Noiembrie 2014

< Inapoi

Cuprins

Inainte >

 

 

2. Contextul procesului legislativ european

Managerii marilor companii și responsabilii departamentelor de profil s-ar putea întreba de ce era nevoie de o reglementare legislativă clară, care va avea inclusiv un ghid de implementare elaborat de Bruxelles, şi care să îi oblige, în anumite limite, să adune informaţiile legate de aspectele non financiare, să le analizeze şi, mai mult, să le facă publice în fiecare an.

În fundamentarea propunerii de Directivă privind raportarea non-financiară, Comisia Europeană a realizat o evaluare de impact(n1) și a explicat în detaliu realitățile de la care a pornit această nouă reglementare. Serviciile Comisiei Europene au identificat două probleme principale: (1) transparența inadecvată a informațiilor non-financiare din mediul de business și (2) insuficienta diversitate în consiliile de management ale companiilor, considerată ca fiind o chestiune ce ține în special de procesele de guvernare corporativă.

Piața și presiunile sociale asupra business-ului au crescut în ultimii ani iar sustenabilitatea a început să ocupe un loc tot mai important în agenda corporațiilor, performanța non-financiară fiind luată tot mai mult în calcul în strategiile de investiții, reține CE. Prin urmare, un număr tot mai mare de companii au răspuns la presiunea de a divulga informații non-financiare în rapoartele anuale sau în rapoarte separate.

Potrivit statisticilor realizate de Global Reporting Initiative, numărul de rapoarte la nivel global, în fiecare an, a crescut de la aproape zero în 1992 la aproximativ 4.000 în 2010. În acelaşi timp, aproape 80% din primele 250 de mari companii din lume au rapoarte cu privire la sustenabilitate,(n2) iar numărul de societăţi comerciale din UE care publică rapoarte cu informaţii non financiare folosind liniile directoare GRI a crescut de la 270 în 2006 la peste 850 in 2011.(n3)

Analiza și concluziile consultărilor publice efectuate de experţii Comisiei Europene pentru fundamentarea propunerii de modificare a legislaţiei au indicat faptul că, în ciuda acestui trend, adoptarea şi implementarea de practici de prezentare a informațiilor non financiare rămâne limitată. Majoritatea stakeholderilor consultați de CE (în special, investitori, ONG-uri și alte organizații ale societății civile) au apreciat că actualul nivel de transparență nu răspunde nevoilor de informare, atât în ceea ce privește cantitatea cât și calitatea informațiilor disponibile.

Estimările privind tendințele de raportare la nivel european arată că, numărul total de companii mari din UE care furnizează anual informații de bază non-financiare prin raportul anual sau prin rapoarte de sine stătătoare este de aproximativ 2500.(n4) Rezultă că 94% din totalul de aproximativ 42.000 companii mari din UE nu dezvăluie, în prezent, informații non-financiare, iar mai mult de jumătate din companiile care publică rapoarte de acest fel sunt din cele patru state membre care au dezvoltat o legislație ambițioasă în acest sens: Marea Britanie, Germania, Spania și Franța.(n5)

Un studiu al KPMG(n6) a confirmat faptul că doar 36% din companiile intervievate au emis cel puțin un raport de sustenabilitate în ultimii trei ani, mai puțin de 20% intenționează să pregătească o astfel de raportare pe termen scurt, iar 38% nu au încă planuri de a adopta vreun mecanism de raportare.

Calitatea informațiilor dezvăluite de companii rămâne şi ea o problemă. Majoritatea stakeholderilor consultaţi de CE au apreciat că informațiile non financiare publicate nu sunt suficient de relevante, echilibrate, exacte, actualizate și comparabile.(n7) Printre lacunele de informare au fost enumerate

* Practicile companiilor care tind să se concentreze doar asupra performanțelor pozitive; rapoartele sunt adesea inconsecvente în timp sau informațiile nu sunt divulgate anual; Informațiile legate de performanță nu sunt raportate şi, de multe ori, aspectele negative semnificative nu sunt dezvăluite.
* Prezentarea informațiilor nu acoperă aspectele relevante pentru ambele părți interesate, interne sau externe, în special în ceea ce privește gestionarea riscului, drepturile omului și probleme de corupție. De pildă, în privința aspectelor ce țin de drepturile omului, un studiu al Universității din Edinburg(n8) arată că informațiile referitoare la aceste aspecte sunt izolate sau anecdotice.
* Utilizarea unor indicatori cheie de performanță (KPI) este considerată insuficientă de către majoritatea stakeholderilor
* Rapoartele nu sunt supuse verificării independente, ceea ce afectează acuratețea informațiilor.

(n1) Commission Staff Working Document: Impact Assessment accompanying the Document – Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Council Directives 78/660/EEC and 83/349/EEC as regards Disclosure of Non-Financial and Diversity Information by Certain Large Companies and Groups; SWD(2013) 127 final, Brussels, 16.4.2013.
n2) The State of Play in Sustainability Reporting in the European Union. 2010; CREM/Adelphi, 2011, p. 24.
(n3) GRI Sustainability Reporting Statistics. Publication Year 2010; Global Reporting Initiative, Report Services, 2011.
(n4) CRReportingAwards’12.2012 Global Winners & Reporting Trends. Experienced Stakeholders Judge the World’s Leading CR Reports; CorporateRegister.com, 2012.
(n5) Ibidem.
(n6) Corporate Sustainability. A Progress Report; KMPG, 2010.
(n7) Ibid., p. 4.
(n8) Study of the Legal Framework on Human Rights and the Environment Applicable to European Enterprises Operating Outside the European Union; European Commission, 2010.