Concluziile conferinţei internaţionale “Etica în administraţia publică”
În data de 31 martie 2015, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) au găzduit singura conferinţa internaţională din acest an dedicată “Eticii în administraţia publică”. Evenimentul este parte a proiectului “Formare şi dezvoltare pentru asigurarea eticii şi integrităţii în administraţia publică”, cod SMIS 22242, derulat de cele două organizaţii în perioada 2013-2015 cu sprijinul fondurilor din Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, şi a strâns la în sala de conferinţe a Hotelului Minerva din Bucureşti aproape 100 de specialişti în anti-corupţie şi managementul integrităţii, precum şi alte domenii conexe.
În cadrul aceluiaşi proiect, Centrul de Resurse Juridice a organizat, avându-i ca lectori pe Radu Nicolae, Virginia Blînda, Delia Niţă şi Cristian Ducu, nouă sesiuni de formare pentru funcţionarii publici din administraţia publică românească. La cele nouă sesiuni au luat parte 174 de funcţionari publici cu funcţie de decizie sau care îndeplinesc funcţia de consilier de etică.
Principalul obiectiv al conferinţei a fost acela de a identifica bune practici la nivel regional în ceea ce priveşte promovarea integrităţii în administraţia publică. Din acest motiv, o bună parte din cei care au prezentat în cadrul evenimentului provin din Europa Centrală şi de Est (Polonia, Serbia, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Republica Moldova). Acestora li s-au adăugat Profesorul Robert Alan Doig, de la Newcastle Business School, Northumbria University, şi Yves Gounin, de la Consiliul de Stat al Franţei.
Fiecare vorbitor a încercat să scoată în evidenţă atât elementele care constituie bune practici, cât şi dificultăţile cu care s-au confruntat ţările lor în instituţionalizarea eticii la nivelul administraţiei publice. De exemplu, lipsa unor măsuri coerente şi consecvente din partea guvernelor, determinată cel mai adesea de o voinţă politică slabă, pare a fi o constantă în acest domeniu. De asemenea, o altă piedică adesea întâlnită, chiar dacă nu a fost menţionată în mod explicit de toţi invitaţii, a fost lipsa de pregătire în domeniul managementului integrităţii. A distinge între contextele reale cu care se confruntă un funcţionar public pus în faţa primirii unui pix sau folosirii unei platforme de socializare în afara programului, după cum preciza Yves Gounin, presupune pe de o parte cunoştinţe de etică, iar pe de altă parte o abilitate specială de a folosi aceste cunoştinţe pentru a decela aspectele relevante din fiecare situaţie în parte.
Alan Doig şi-a început prezentarea cu o distincţie care este adesea uitată în iureşul luptei anti-corupţie din România: el a precizat că există o diferenţă esenţială între “comportamentul neetic” (unethical conduct) şi “comportamentul infracţional” (criminal conduct), unde primul concept este mult mai larg şi mai complex decât lupta anti-corupţie şi anti-fraudă, abuzul în serviciu şi conflictul de interese laolaltă. Totodată, Profesorul Doig a punctat faptul că drumul către un serviciu public integru nu este nici simplu, nici linear, iar el trebuie să pornească chiar de la asigurarea acelui serviciu public. Un alt lucru pe care a insistat expertul englez a fost acela că există o diferenţă majoră între o abordare negativă a problemei integrităţii şi una pozitivă. Cu alte cuvinte, una este să spui tot timpul că lupţi împotriva corupţiei, împotriva discriminării, împotriva lipsei de profesionalism şi a conflictelor de interese, şi alta este să încurajezi un comportament onest, responsabil, profesionist ori să adopţi măsuri privind egalitatea de şanse. Această diferenţă se poate observa cel mai uşor în modul cum sunt redactate codurile de etică.
Georgiana Iorgulescu de la Centrul de Resurse Juridice, moderator în cadrul evenimentului, a ţinut să continue ideile exprimate de primii invitaţi şi a arătat că România are o problemă majoră în ceea ce priveşte funcţionarea codurilor de etică, şi anume că nu există o delimitare clară între ceea ce impun aceste documente normative, recte nivelul comportamentului moral, şi măsurile disciplinare. Acest lucru nu a fost încă reglementat, deşi avem din ce în ce mai multe coduri de etică la nivel de instituţii.
O altă idee interesantă s-a desprins din dialogul cu reprezentantul Şefului Cancelariei Primului-Ministru din Polonia, Doamna Katarzyna Dudzik, care spunea că, în ţara sa, înăsprirea legislaţiei în domeniul integrităţii în administraţia publică, în speţă adăugarea de sancţiuni, a condus la o îmbunătăţire substanţială a situaţiei în instituţiile publice. Contrar percepţiei multor specialişti conform căreia nu poţi schimba cultura administraţiei publice „cu parul”, experienţa Poloniei pare să conducă tocmai către o modalitate mai radicală, mai punitivă de a influenţa comportamentul funcţionarilor.
Coordonatorul Secretariatului Strategiei Naţionale Anticorupţie, Domnul Cornel Călinescu, a oferit un punct de vedere extrem de rece, dar în concordanţă cu realitatea, referitor la situaţia actuală a consilierilor de etică din instituţiile publice. În opinia sa, „este un eşec de management faptul că, într-o instituţie publică, conducerea nu oferă instrumentele, mecanismele şi independenţa necesare consilierului de etică”. Ca atare, în ciuda eforturilor depuse în ultimii ani de experţii Ministerului Justiţiei, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi de cei din societatea civilă şi mediul academic, consolidarea rolului consilierului de etică este încă la nivel de deziderat.
În final, trebuie spus că evenimentul organizat de CRJ şi ANFP a fost şi un prilej pentru actualii consilierii de etică să pună bazele unei cooperări la nivel profesional. Oricât de multe programe de formare ar organiza ANFP şi ONG-urile care se ocupă de acest domeniu, profesionalizarea consilierilor de etică trebuie să fie în principal o problemă a lor, a consilierilor înşişi, şi să nu fie realizată doar prin învăţare structurată, ci şi prin dialog la nivelul comunităţii profesionale.