Ce fel de legitimitate mai căutăm
atunci când dreptatea eșuează?

[RO][Dialoguri morale]

Există nenumărate voci în societatea românească ce se arată nemulțumite de durata excesiv de lungă a proceselor, de faptul că deciziile judecătorilor vin mult prea târziu în raport cu faptele judecată etc. și, prin urmare, că toate aceste deficiențe imprimă ideea că nu se face dreptate sau cel puțin că ea eșuează în raport cu cel care a suferit un prejudiciu. De exemplu, Vlad Petreanu scria pe blogul personal „că din punctul lui de vedere nu s-a făcut dreptate” în cazul Colectiv întrucât „pentru el, să se fi făcut dreptate înseamnă, cumva, că societatea să se fi schimbat într-atât încât asemenea tragedii să fi devenit dacă nu totalmente imposibile, măcar cât se poate de improbabile”

This is a text block. Click the edit button to change this text..

“Capacitatea omului pentru dreptate face democrația posibilă, dar înclinația omului pentru nedreptate face democrația necesară.”

(Reinhold Niebuhr, Copiii luminii și copiii întunericului, 1944)